Cui se adresează albirea dentară

Albirea dinților este un subiect care se află pe buzele tuturor celor nemulțumiți de aspectul danturii lor, care tânjesc după un zâmbet mai alb și un aspect sănătos și strălucitor, asemenea celor pe care toate starurile hollywoodiene le afișează cu mândrie. Este, desigur, o idee ce ne-ar încânta pe fiecare dintre noi, dar să vedem cine este potrivit pentru această procedură cosmetică și cine nu ar putea beneficia cu același succes de ea.

Ce pete se pot îndepărta prin albire

Prin tratamentul de albire dentară se reușește îndepărtarea petelor apărute pe dinți din următoarele cauze:

• Igiena orală defectuoasă menținută timp îndelungat: acumularea unor bacterii cromogene la nivelul plăcii dentare poate modifica culoarea și aspectul smalțului, producând îngălbenirea acestuia. Atenție, așadar, să nu neglijăm igiena orală zilnică!
• Unele băuturi, precum sucurile carbogazoase îndulcite (cola și sănătatea orală), vinul roșu, cafeaua, ceaiurile, și unele alimente intens colorate, ca spanacul, sfecla, sosul de soia, afinele, murele, zmeura, ciocolata, condimentul curry, iar lista poate continua. Dacă imediat după consumul acestor alimente vom realiza curățirea dinților prin periaj eficient, ață dentară și ape de gură, ele nu vor fi niciodată responsabile de îngălbenirea dinților noștri.
• Fumatul, mai ales la cei care îl practică de ani buni, va cauza apariția acelor pete galben-maronii deloc atrăgătoare pe dinți, acesta reprezentând doar unul din motivele pentru care ar trebui să abandonăm țigările. Fumatul de marijuana determină apariția unei colorații specifice, verde-gri.
• Colorarea asociată îmbătrânirii fiziologice a dinților: pe măsura înaintării în vârstă vom observa cum culoarea dinților se modifică, devine mai închisă, acest aspect fiind influențat la fiecare individ și de factori genetici.
• Unele componente ale apelor de gură, precum clorhexidina, alexidina, clorura de cetilpiridiniu, clorura de benzalkoniu, hexetidina, se pare că și listerina, au ca efecte secundare colorarea brună a suprafețelor dentare incorect curățate, a obturațiilor nefinisate și a dinților artificiali.
• Depulparea dentară: dintele devitalizat își modifică în timp culoarea naturală, el devenind mai galben, cu un aspect îmbătrânit, fapt cauzat fie de materialul de obturație endodontică folosit, fie de hemoragiile apărute pe durata extirpărilor gestionate incorect de către medicul dentist. Există în acest caz un procent de situații favorabile obținute prin albire, însă nu de 100%.

Așadar, dacă vă aflați printre cei ai căror discromii dentare sunt cauzate de unul sau mai mulți dintre factorii mai sus enumerați, puteți beneficia cu succes de tratamentul prin albire dentară!

Ce discolorări nu se îndepărtează prin albire

Prin albire dentară nu se îndepărtează discolorările produse de următoarele cauze:

• Fluoroza dentară (intoxicația cu fluor a dintelui), care se datorează aportului în exces de fluor în perioada de formare și mineralizare a dinților. Aceasta se poate manifesta sub forma unor pete albe cretoase localizate izolat pe unul sau mai mulți dinți sau poate provoca colorații brun-negre la nivelul întregii danturi.
• Unele tratamente și substanțe medicamentoase pot cauza serioase discromii dentare. Spre exemplu, administrarea tetraciclinei la copiii ai căror dinți sunt în formare (cam până la vârsta de 6 ani) sau la femeia gravidă aflată în ultimul trimestru de sarcină. Tetraciclina poate cauza discromii atât pe dinții de lapte, cât și pe cei permanenți, în formare, modificări influențate atât de momentul, cât și de cantitatea administrată. Alte substanțe mai puțin cunoscute sunt nitrofurantoina, care produce colorarea în brun a dinților, penicilina și unele antihistaminice. De aceea, trebuie să consultăm cu atenție prospectul tuturor medicamentelor cu care ne tratăm și, în cazul în care la reacții adverse întâlnim „posibile discolorări (discromii) dentare”, să înștiințăm medicul dentist.
• Obturațiile cu amalgam de argint sau de cupru: prin produșii de coroziune apăruți la interfața obturație/preparație pot genera discromii pe structurile dentare învecinate, care nu pot fi tratate prin albire dentară.

Chiar dacă albirea dentară nu reprezintă o soluție pentru cei ai căror discolorări sunt cauzate de acești factori, există soluții de tratament și pentru acești pacienți! Soluția în aceste cazuri o reprezintă restaurările dentare concepute din materiale fizionomice, precum fațetele și coroanele de acoperire.

Cui i se contraindică albirea dentară

Sunt și anumite categorii de pacienți la care se contraindică tratamentul prin albire dentară:

• Femeile însărcinate sau cele care alăptează.
• Copiii care au mai puțin de 15 ani.
• Persoanele care prezintă boli gingivale sau eroziune dentară și care vor fi depistate de către medicul dentist.
• Cei hipersensibili și alergici la peroxid, întrucât substanța de albire este pe bază de peroxizi.

Ce trebuie să mai știți

Trebuie specificat și faptul că procedura de albire se adresează doar dinților naturali, nu și obturațiilor, coroanelor de acoperire sau altor restaurări artificiale prezente în cavitatea orală. Din această cauză, după albirea dinților naturali, toate restaurările, directe și indirecte, va trebui să fie înlocuite cu unele noi, corespunzătoare culorii obținute, dacă se află într-o zonă vizibilă.

Îmi doresc dinți mai albi, un aspect mai sănătos și strălucitor, care să îmi sporească încrederea în mine! Dar e oare albirea dentară soluția potrivită pentru dinții mei? Din nou, medicul dentist este singurul în măsură să ia această decizie, analizând cauzele care au produs discromia, prezența cariilor, a afecțiunilor gingivale, a restaurărilor dentare, cât și a unor afecțiuni generale asociate.

Sursa articolului: Cui se adresează albirea dentară